Momentul ratat de francezi în care puteau respinge atacul lui Hitler din Ardeni

Istoriografia celui de-Al Doilea Război Mondial pune prăbușirea militară a Franței pe seama atacului surpriză realizat de trupele naziste prin Ardeni. Totuși, a existat cel puțin un moment în care armata franceză putea să respingă atacul german.

Atunci când Adolf Hitler s-a gândit să atace Franța, conducerea armatei germane i-a pus la dispoziție un plan militar care nu diferea cu nimic față de planul german din prima conflagrație mondială.

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

Germania urma să atace Franța tot prin Belgia. Atacul trebuia să fie realizat de către Grupul de armate „B”,  sub conducerea generalului Fedor von Bock. În schimb, Grupul de armate „A”, condus de Gerd von Rundstedt, urma să lanseze un atac secundar, pe partea stângă, prin regiunea deluroasă și împădurită a munților Ardeni. Mișcarea de trupe din Ardeni era de fapt o diversiune cu scopul de atrage o parte din armata franceză.

Din cauza terenului dificil, germanii nu așteptau rezultate importante în zonă, așa că toate diviziile de tancuri au fost mutate sub comanda Grupului de armate „B”. Culmea este că francezii se așteptau la un astfel de atac și s-au pregătit temeinic.

O schimbare de planuri

Numai că Hitler, la sugestia Șefului Statului Major al Grupului de armate „A”, Erich von Manstein, a schimbat planul de atac asupra Franței. Manstein, după ce l-a consulat pe generalul Heinz Guderian, specialist în forțele mecanizate, i-a propus lui Hitler mutarea principalului atac german din Belgia în munții Ardeni.

„Totuși, Înaltul Comandament francez a contribuit în cea mai mare măsură la succesul lui Hitler. Efectul zdrobitor al atacului din Ardeni se datora în mare parte structurii planului francez – care se potrivea perfect, din punctul de vedere al nemților, cu propriul plan remodelat. Catastrofal pentru francezi nu a fost, așa cum s-a presupus în general, atitudinea lor defensivă sau `complexul Liniei Maginot`, ci caracterul ofensiv al planului lor. Forțând intrarea în Belgia pe aripa stângă, au făcut jocul inamicului și s-au vârât singuri într-o capcană”, scrie istoricul militar Liddell Hart.

Chiar și așa, francezii au beneficiat de cel puțin un moment în care puteau stopa înaintarea trupelor germane prin Ardeni.

Cea mai mare concentrare de tancuri care fusese văzută vreodată într-un război

În dimineața zilei de 10 mai 1940, la granița franceză era masată cea mai mare concentrare de tancuri care fusese văzută vreodată într-un război. Trei Corpuri de Armată de tancuri cu aproximativ 50 de divizii erau pregătite să năvălească prin Ardeni, printr-un front îngust, dar foarte adânc.

Rapiditatea cu care diviziile de tancuri au reușit să străbată Ardenii i-a surprins nu doar pe francezi, cât și pe germani, care se întrebau dacă nu cumva îi așteaptă o capcană.

Dar, generalul Heinz Guderian, cel care conducea diviziile de tancuri aflate în avangarda trupelor germane din Ardeni, a insistat ca blindatele germane, odată ajunse la râul Meuse, să-l traverseze fără să aștepte sosirea unităților de infanterie.

Pentru a sprijini trecerea râului Meuse de către tancuri, aviația germană a lansat pe 13 mai 1940 un amplu bombardament asupra pozițiilor franceze, care a descurajat artileria franceză să reacționeze la acel moment.

Traversarea râului Meuse

Chiar în după-amiaza acelei zile, tancurile germane au forțat trecerea râului pe o porțiune de doi kilometri și jumătate, situată la vest de Sedan. Până la miezul nopții, avangarda atacului german străbătuse aproape 8 kilometri în adâncimea teritoriul francez după ce a traversat râul Meuse.

„Cu toate acestea, la 14 mai, capul de pod al germanilor era insuficient consolidat, neavând decât o singură divizie care trecuse râul și doar un singur pod pe care puteau fi transportate întăririle și proviziile. Între timp, forțele aeriene ale aliaților atacau puternic podul, profitând de un avantaj de moment, întrucât majoritatea escadrilelor Luftwaffe fuseseră trimise în altă parte. Dar regimentul de artilerie antiaeriană al Corpului lui Guderian a menținut foc continuu deasupra podului, tacurile aeriene fiind respinse cu pierderi grele”, precizează Liddell Hart.

Momentul ratat de francezi

Dacă francezii atacau capul de pod al germanilor de peste râul Meuse ar fi zdrobit la acel moment forțele germane care traversaseră râul și ar fi câștigat timp pentru a aduce mai multe întăriri în zonă. Cum nu au întreprins niciun contraatac terestru, până în după-amiaza zilei de 14 mai, toate diviziile conduse de Guderian reușiseră să treacă râul și să străpungă și ultima linie de apărare franceză, iar drumurile spre vestul Franței se deschideau de acum tancurilor germane.

„Atribuind inamicilor (germanilor, n.r.) propriul nostru raționament, ne imaginasem că n-aveau să încerce să treacă râul Meuse înainte de a aduce în zonă suficientă artilerie: cele cinci sau șase zile necesare pentru aceasta ne-ar fi oferit răgazul cuvenit pentru a ne reface dispozitivul”, mai precizează Liddell Hart.

Deznodământul a atârnat de factorul timp. Reacțiile franceze au fost lente și timide. Printr-un minim efort conjugat, dacă anihilau capul de pod al germanilor creat la vestul râului Meuse, puteau câștiga timp pentru a regândi întreg sistemul de apărare și pentru a aduce mai multe forțe în zonă.

„Comandanții francezi, adepți ai deplasării lente, valabile în 1918, erau practic incapabili să țină piept ritmului alert al blindatelor, ceea ce le-a paralizat acțiunile”, concluzionează Liddell Hart.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Reflecțiile unui trădător român despre Hitler și izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial

Eva Braun, fotograf, iubită și soție (pentru doar 40 de ore) a lui Adolf Hitler

Pentru Hitler, „Balcanii începeau la Prut”. Sovieticii și „problema” Basarabiei

Arma LETALĂ a lui Hitler. Cu o viteză de 5.600 km/h, a provocat oroare în Europa